Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună frecvent asociată cu oboseală cronică, chiar și în situațiile în care pacienții urmează tratament corect cu hormoni tiroidieni, iar analizele de sânge se încadrează în limite normale. Această realitate i-a determinat pe unii cercetători să exploreze cauze funcționale mai puțin evidente ale oboselii persistente.
Un raport de caz publicat în anul 2014 în Journal of Alternative and Complementary Medicine a analizat posibilul rol al unei deficiențe funcționale de tiamină (vitamina B1) la pacienți cu Hashimoto care continuau să se confrunte cu oboseală severă, în ciuda terapiei hormonale standard.
Autorii studiului au emis ipoteza că procesele autoimune pot afecta transportul tiaminei în celule sau activitatea enzimelor dependente de această vitamină. Astfel, chiar dacă aportul alimentar de vitamina B1 este aparent suficient, organismul ar putea să nu o utilizeze eficient, ceea ce ar duce la scăderea producției de energie la nivel celular.
Raportul a inclus trei pacienți cu tiroidită Hashimoto, cărora li s-au administrat doze mari de tiamină. Tratamentul a constat fie în administrare orală, în doză de 600 mg pe zi, fie în administrare injectabilă, 100 mg la fiecare patru zile. Nivelul de oboseală a fost evaluat cu ajutorul scalei Fatigue Severity Scale, un instrument utilizat frecvent în evaluarea oboselii cronice.
Rezultatele au fost remarcabile: pacienții au prezentat o ameliorare parțială sau completă a oboselii într-un interval de la câteva ore până la câteva zile. În unele cazuri, oboseala a dispărut complet în aproximativ trei zile de la începerea tratamentului cu tiamină.
Acest raport sugerează că, la anumite persoane cu tiroidită Hashimoto, oboseala persistentă poate fi legată nu doar de funcția tiroidiană, ci și de metabolismul vitaminelor implicate în producerea de energie. Deși este vorba despre un număr redus de cazuri, observațiile deschid direcții interesante pentru o abordare mai personalizată a simptomelor reziduale din bolile autoimune.
Sunt necesare studii clinice mai ample pentru a confirma aceste rezultate, însă datele existente indică faptul că evaluarea statusului funcțional al vitaminei B1 ar putea fi utilă la pacienții cu Hashimoto care nu răspund complet la tratamentul convențional.
